Există în București un loc în care orașul își ține respirația. La doar cinci minute de mers de Piața Romană, dincolo de un șir de vile vechi, se deschide un parc mic cât o grădină de poveste — cu un lac, un pod, statui și o liniște greu de găsit în centrul Capitalei. Acesta este Parcul Ioanid, una dintre cele mai cochete grădini ale orașului și, pentru cine știe să-l citească, inima Bucureștiului interbelic: locul în jurul căruia s-a desenat cel mai elegant cartier rezidențial al epocii.
De la o mlaștină la un parc — povestea unui librar
Înainte de a fi parc, locul a fost mai întâi grădină de petrecere, apoi mlaștină. Între 1839 și 1869, aici se afla Grădina Breslea, unul dintre multele locuri de distracție ale Bucureștiului vechi. Povestea modernă începe însă cu un nume: George Ioanid, librar și editor înstărit, care cumpără terenul în 1856 și, în jurul anului 1870, îl transformă dintr-o mlaștină într-o grădină amenajată.
Soarta lui Ioanid a fost una de roman. La scurt timp după ce a terminat de amenajat parcul, librarul a dat faliment și a pierdut atât terenul, cât și casa. Fratele său, Nicolae Ioanid, a plătit ipoteca pentru care era dator, salvând reședința — și a locuit acolo până la moartea sa, în 1907. Numele familiei a rămas, de atunci, lipit de acest colț de oraș, deși puțini dintre cei care se plimbă astăzi pe alei îi mai cunosc povestea.
Un cartier desenat în jurul unui parc
Adevărata transformare a venit după moartea lui Nicolae Ioanid. Primăria Bucureștiului a cumpărat terenul, iar între 1909 și 1910, în vremea în care Vintilă Brătianu a fost primar, a inițiat un proiect urbanistic unic în România: „Blocul de vile și grădină publică Ioanid", cunoscut și ca lotizarea Ioanid. Ideea era simplă și genială — un ansamblu de circa 25 de vile de lux așezate în jurul unui parc public, astfel încât fiecare casă să aibă verdeața la îndemână.
Modelul nu a fost ales la întâmplare. Proiectul s-a inspirat, potrivit documentelor din 1909, după tiparul scuarurilor englezești și al parcurilor franțuzești — în special după Parcul Monceau din Paris. Era chiar conceptul de „oraș-grădină", adus în inima Capitalei care își purta cu mândrie porecla de Mic Paris. Cei care au cumpărat loturile au fost vârfurile societății: medici, avocați, oameni politici și membri ai vechilor familii boierești. Cartierul, mărginit de străzile Polonă, Dumbrava Roșie, Aurel Vlaicu și de bulevardul Dacia, a devenit rapid una dintre cele mai râvnite adrese ale orașului.
Arhitecții care au semnat cartierul
Valoarea zonei nu stă doar în liniștea ei, ci în semnăturile care au desenat-o. Vilele din jurul Parcului Ioanid poartă numele celor mai importanți arhitecți ai vremii: Petre Antonescu, Ion Berindei, Grigore Cerchez, Ion Mincu, Paul Smărăndescu și Ernest Doneaud. Sunt aceleași nume care au definit arhitectura românească de la cumpăna secolelor, în stiluri care merg de la neoromânesc la eclectic, academist și romantic.
Rezultatul este, practic, un muzeu în aer liber. Fiecare casă este un mic manifest de gust, iar plimbarea printre ele înseamnă o lecție de istorie a arhitecturii, fără bilet și fără vitrine. Pentru un oraș care și-a pierdut multe dintre clădirile vechi, cartierul Ioanid-Icoanei rămâne o rezervație de eleganță, în care fațadele de acum un secol se păstrează aproape neatinse.
Parcul, azi — un colț idilic
Grădina din mijlocul cartierului a păstrat toate elementele unui parc romantic de secol XIX: un pavilion, un lac cu pod, statui și alei umbroase. Reamenajat la începutul anilor 2000 — când lacul a fost reabilitat, iar fântâna arteziană, iluminată —, parcul rămâne unul dintre cele mai liniștite din centrul Capitalei. În 2004, a primit oficial și numele Ion Voicu, violonist care a trăit chiar în apropiere, deși bucureștenii continuă să-i spună, prin tradiție, Parcul Ioanid.
Farmecul lui stă tocmai în discreție. Nu este un parc de tranzit, ci unul de oprire: vii să stai pe o bancă, să citești, să asculți foșnetul frunzelor, să privești copiii hrănind porumbeii. Înconjurat de vilele lui vechi, Parcul Ioanid funcționează ca o cameră verde a orașului — un loc unde Bucureștiul interbelic nu este o amintire din cărți, ci o atmosferă pe care încă o poți respira.
La marginea parcului: Casa Tătărescu și Art Deco Café
Una dintre străzile care mărginesc lotizarea Ioanid este chiar Strada Polonă — iar la numărul 19 al ei se află Casa Tătărescu, astăzi EkoGroup Vila. Ridicată în 1935, reședința premierului Gheorghe Tătărescu aparține aceluiași cartier elegant, fiind o adăugire interbelică la o zonă deja consacrată drept cea mai rafinată a orașului. A vizita parcul și a vizita casa înseamnă, în fond, a explora aceeași inimă a Bucureștiului de altădată.
Cel mai frumos mod de a descoperi zona este o după-amiază lentă: o cafea în curtea Casei Tătărescu, la Art Deco Café, urmată de o plimbare de câteva minute până la Parcul Ioanid. Cafeaua și atmosfera curții se văd în meniul Art Deco Café, pe Strada Polonă 19, în Sectorul 1 al Bucureștiului; programări la 0771 303 303 sau pe office@ekogroup.ro, iar imagini din curte și din cartier pe Instagram, TikTok și YouTube. Parcul Ioanid și casele din jurul lui te așteaptă exact așa cum au așteptat, vreme de un secol, pe toți cei care au știut să caute liniștea în mijlocul orașului.
There is a place in Bucharest where the city holds its breath. Just five minutes' walk from Piața Romană, beyond a row of old villas, a park opens up — small as a story-book garden — with a lake, a bridge, statues and a stillness that is hard to find in the centre of the capital. This is Parcul Ioanid, one of the most charming gardens in the city and, for those who know how to read it, the heart of interwar Bucharest: the place around which the most elegant residential neighbourhood of the era was drawn.
From a Swamp to a Park — A Bookseller's Story
Before it was a park, the site was first a pleasure garden, then a swamp. Between 1839 and 1869, this was the home of Grădina Breslea, one of the many places of entertainment in old Bucharest. The modern story begins, however, with a name: George Ioanid, a prosperous bookseller and publisher, who purchased the land in 1856 and, around 1870, transformed it from a swamp into a landscaped garden.
Ioanid's own fate was the stuff of a novel. Shortly after he had finished laying out the park, the bookseller went bankrupt and lost both the land and his house. His brother, Nicolae Ioanid, paid the mortgage for which he was liable, saving the residence — and lived there until his death in 1907. The family name has remained attached to this corner of the city ever since, even though few of those who stroll along the paths today know its story.
A Neighbourhood Drawn Around a Park
The true transformation came after Nicolae Ioanid's death. The City of Bucharest purchased the land, and between 1909 and 1910, during the tenure of Vintilă Brătianu as mayor, it launched an urban project unique in Romania: the "Ioanid Villa Block and Public Garden", also known as the Ioanid subdivision. The idea was simple and brilliant — an ensemble of approximately 25 luxury villas arranged around a public park, so that each house would have greenery within reach.
The model was not chosen at random. According to 1909 documents, the project was inspired by the pattern of English squares and French parks — specifically the Parc Monceau in Paris. It was the very concept of the "garden city", brought to the heart of the capital that wore its nickname of "Little Paris" with pride. Those who purchased the plots were the peaks of society: doctors, lawyers, politicians and members of old boyar families. The neighbourhood, bounded by the streets Polonă, Dumbrava Roșie, Aurel Vlaicu and Boulevard Dacia, quickly became one of the most coveted addresses in the city.
The Architects Who Signed the Neighbourhood
The value of the area lies not only in its tranquillity but in the signatures that designed it. The villas around Parcul Ioanid bear the names of the most important architects of their time: Petre Antonescu, Ion Berindei, Grigore Cerchez, Ion Mincu, Paul Smărăndescu and Ernest Doneaud. These are the same names that defined Romanian architecture at the turn of the centuries, in styles ranging from Neo-Romanian to eclectic, academist and romantic.
The result is, in practice, an open-air museum. Each house is a small manifesto of taste, and a walk among them is a lesson in architectural history — without a ticket and without glass cases. For a city that has lost many of its old buildings, the Ioanid-Icoanei neighbourhood remains a reserve of elegance, in which the façades of a century ago are preserved almost untouched.
The Park Today — An Idyllic Corner
The garden at the heart of the neighbourhood has retained all the elements of a nineteenth-century romantic park: a pavilion, a lake with a bridge, statues and shady paths. Redesigned at the start of the 2000s — when the lake was rehabilitated and the fountain lit — the park remains one of the most tranquil in the centre of the capital. In 2004 it was officially given the additional name Ion Voicu, after the violinist who lived nearby, though Bucharesters continue to call it, by tradition, Parcul Ioanid.
Its charm lies precisely in its discretion. It is not a transit park, but one for stopping: you come to sit on a bench, to read, to listen to the rustle of leaves, to watch children feed the pigeons. Surrounded by its old villas, Parcul Ioanid functions as the city's green room — a place where interwar Bucharest is not a memory from books, but an atmosphere you can still breathe.
On the Edge of the Park: Casa Tătărescu and Art Deco Café
One of the streets bordering the Ioanid subdivision is Strada Polonă — and at number 19 stands Casa Tătărescu, today EkoGroup Vila. Built in 1935, Prime Minister Gheorghe Tătărescu's residence belongs to the same elegant neighbourhood, an interwar addition to an area already established as the most refined in the city. To visit the park and to visit the house means, in essence, to explore the same heart of old Bucharest.
The most beautiful way to discover the area is a slow afternoon: a coffee in the courtyard of Casa Tătărescu at Art Deco Café, followed by a short walk to Parcul Ioanid. The coffee and courtyard atmosphere are in the Art Deco Café menu, at 19 Polonă Street, Sector 1, Bucharest; bookings at 0771 303 303 or office@ekogroup.ro, and images from the courtyard and neighbourhood on Instagram, TikTok and YouTube. Parcul Ioanid and the houses around it await you exactly as they have waited, for a century, for all those who have known how to seek stillness in the middle of the city.