Pe Strada Polonă, la numărul 19, se află o casă care a ascunde o poveste de viață. Aproape jumătate de secol, vila pe care familia premierului Gheorghe Tătărescu o ridicase în 1935 a stat încuiată în propria poveste, ca seiful care i-a aparțiunt unui ofițer nazist în timpul celui de-al II-lea Război Mondial, pe care, se spune, nimeni nu a mai reușit să-l deschidă din 1945 și până în prezent. Restaurată și redeschisă publicului sub numele de EkoGroup Vila, casa și-a recăpătat glasul. Istoria Casei Tătărescu, citită cap-coadă, este în fond cronica unui secol de eleganță românească strânsă la o singură adresă.
O casă pentru un oraș care voia să fie Paris
Casa Tătărescu este un monument istoric ridicat în 1935, înscris în Lista Monumentelor cu codul B-II-m-B-19435. Autorizația de construire a fost obținută pe numele Arethiei Tătărescu, soția premierului, iar planurile poartă semnătura arhitecților Alexandru Zaharia și Ion Giurgea, cu Aurel Ioanovici antreprenor. Nu este, în pofida numelui cafenelei care îi animă astăzi curtea, o clădire Art Deco: registrul ei este neoromânesc, cu influențe brâncovenești așezate peste un model mediteranean — coloane sculptate, arcade elegante și o fațadă cu ornamente de început de secol XX.
Bucureștiul anului 1935 își purta cu mândrie supranumele de Mic Paris, iar cartierul din jurul Parcului Ioanid aduna casele unei burghezii care construia ca să se afirme. Acolo, ferită de bulevard, vila familiei Tătărescu și-a păstrat din prima zi un microclimat numai al ei: o grădină de peste 800 de metri pătrați, ziduri de cărămidă și tei care răcoresc aerul în plină vară. Curtea aceasta avea să-i supraviețuiască, peste decenii, chiar stăpânului.
Premierul care a condus România de două ori
Gheorghe Tătărescu (1886–1957) a fost una dintre cele mai abile figuri politice ale României dintre războaie. Născut la Craiova și format ca jurist — cu un doctorat în Drept la Paris, în 1912 —, a intrat în Partidul Național Liberal, a devenit deputat din 1919 și a ajuns prim-ministru al României în două rânduri: 1934–1937 și 1939–1940.
A fost liderul „tinerilor liberali", aripa modernizatoare a partidului, și s-a bucurat de sprijinul regelui Carol al II-lea în disputele interne. Guvernarea lui a însemnat investiții în înzestrarea armatei și măsuri economice menite să scoată România din criza mondială. După 1945, într-o țară care își schimba brutal cursul, Tătărescu a revenit în prim-plan ca vicepreședinte de Consiliu și ministru de Externe în guvernul Petru Groza, conducând delegația română la Conferința de Pace de la Paris, în 1946. Era ultimul lui rol de anvergură înainte ca istoria să se întoarcă împotriva lui.
Pianista care l-a adus pe Brâncuși acasă
Dacă vila are un suflet, acela îi aparține Arethiei Tătărescu. Născută pe 16 septembrie 1889 la București și educată în Belgia, la Conservatorul Regal din Bruxelles, a fost pianistă și profesoară de muzică, dar și un veritabil impresar cultural. Ca președintă a Ligii Naționale a Femeilor Gorjene, ea este cea care, în 1935, a inițiat comanda ansamblului monumental de la Târgu Jiu și l-a chemat la lucru pe Constantin Brâncuși — sfătuită de Milița Petrașcu, ucenica favorită a lui Constantin Brâncuși și cea care a recomandat-o pe sculptoriță pentru proiect.
Aceeași Milița Petrașcu și-a lăsat semnătura și în casa de pe Polonă. Banca de piatră din curte este ea însăși o sculptură — o piesă cioplită integral, cu basoreliefuri și un cap de leu pe unul dintre suporturi —, iar șemineul din salon este, la rândul lui, o lucrare sculptată, cu motive care trimit la limbajul brâncușian de la Târgu Jiu. Tot ei i se atribuie ușa de alamă dinspre grădină, decorată cu ciulinii regali ai Reginei Maria. În 2026, când se împlinesc 150 de ani de la nașterea lui Brâncuși, aceste piese transformă curtea unei cafenele într-un capăt discret al rețelei brâncușiene.
Aprilie 1950: casa își pierde stăpânul
Sfârșitul vieții boierești a venit într-o singură dimineață. Pe 20 aprilie 1950, Gheorghe Tătărescu a fost arestat de autoritățile comuniste, iar reședința i-a fost confiscată. În locul familiei premierului s-a mutat Mia Groza, fiica lui Petru Groza, șeful primului guvern comunist — o ironie a istoriei pe care zidurile au înregistrat-o în tăcere.
A urmat o jumătate de secol de anonimat. Casa nu a fost dărâmată, dar nici nu a mai vorbit: prea prezentă ca să dispară, prea incomodă ca să fie pomenită. Mobilierul, tablourile și piesele rare au traversat o epocă în care eleganța interbelică devenise, peste noapte, un cuvânt suspect. Tocmai această tăcere lungă explică de ce redescoperirea ei de astăzi are gustul unei povești de pe care a fost șters praful.
Ce a rămas și ce s-a întors
Renașterea casei se petrece sub numele de EkoGroup Vila, după o restaurare care a căutat mai degrabă adevărul decât efectul. Interioarele găzduiesc astăzi obiecte de artă evaluate la peste două milioane de euro — tablouri și mobilier de epocă —, alături de piese cu biografie proprie: lustrele din patrimoniul Prințului Paul, restaurate bucată cu bucată, biroul ministrului Constantin Argetoianu, datat 1780, și o bibliotecă în care se păstrează o Biblie din 1938. Pe uși și pe pereți se ascunde un întreg bestiar simbolic — Pegasul, păunul, însemnele Țărilor Românești și o clanță în formă de pasăre Phoenix, semnul nimerit pentru o casă care a renăscut. EkoGroup Vila este parte din ecosistemul EkoGroup, care a redat-o publicului.
Cea mai vie pagină se scrie însă afară, în grădină. Acolo funcționează Art Deco Café, cafeneaua de specialitate care a mutat povestea din vitrină în ceașca de porțelan: cafea de la torrefactorul italian Caffè Vergnano 1882, mese la umbra teilor și acces la o curte pe care, cândva, o străbăteau ambasadorii. Poți răsfoi meniul Art Deco Café și te poți așeza chiar pe banca semnată de Milița Petrașcu, aflată în curtea din față a vilei.
Un secol de eleganță, deschis publicului
Rareori istoria unui premier poate fi vizitată stând pe scaun. Istoria Casei Tătărescu este una dintre aceste excepții: un secol de eleganță care nu s-a încheiat, ci doar și-a schimbat oaspeții. Pentru cei care vor și contextul, nu doar atmosfera, un tur ghidat al casei — saloanele, lustrele, biroul Argetoianu și lucrările semnate de Milița Petrașcu — se face în pachetul de 79 de lei, cafeaua de specialitate fiind din partea casei.
Casa Tătărescu se află pe Strada Polonă 19, în Sectorul 1 al Bucureștiului. Programări și detalii despre tur se fac la 0771 303 303 sau pe office@ekogroup.ro; lista completă de cafele se vede oricând în meniul cafenelei, iar viața de zi cu zi a curții se urmărește pe Instagram, TikTok și YouTube. Restul — lumina prin tei, liniștea zidurilor vechi, povestea — se primesc la fața locului.
At 19 Polonă Street stands a house that has kept its story locked away for nearly half a century. The villa that the family of Prime Minister Gheorghe Tătărescu had built in 1935 sat sealed in its own legend — much like the safe that, during the Second World War, reportedly belonged to a Nazi officer and which, they say, no one has managed to open from 1945 to this day. Restored and reopened to the public as EkoGroup Vila, the house has found its voice again. The history of Casa Tătărescu, read from start to finish, is the chronicle of a century of Romanian elegance gathered at a single address.
A House for a City That Wanted to Be Paris
Casa Tătărescu is a listed historic monument built in 1935, registered under the code B-II-m-B-19435. The building permit was issued in the name of Arethia Tătărescu, the Prime Minister's wife, and the plans bear the signatures of architects Alexandru Zaharia and Ion Giurgea, with Aurel Ioanovici as contractor. Despite the name of the café that animates its courtyard today, this is not an Art Deco building: its style is Neo-Romanian, with Brâncovenesc influences layered over a Mediterranean framework — sculpted columns, elegant arches and a façade adorned with early twentieth-century ornament.
Bucharest in 1935 wore its nickname of "Little Paris" with pride, and the neighbourhood around Parcul Ioanid gathered the homes of a bourgeoisie that built to assert itself. There, sheltered from the boulevard, the Tătărescu family villa maintained its own microclimate from the very first day: a garden of over 800 square metres, brick walls and linden trees that keep the air cool in the height of summer. This courtyard would outlive its owner by decades.
The Prime Minister Who Led Romania Twice
Gheorghe Tătărescu (1886–1957) was one of the most adroit political figures of interwar Romania. Born in Craiova and trained as a lawyer — with a doctorate in Law from Paris in 1912 — he joined the National Liberal Party, became a deputy in 1919 and served as Prime Minister of Romania on two occasions: 1934–1937 and 1939–1940.
He led the "Young Liberals", the modernising wing of the party, and enjoyed the support of King Carol II in the party's internal disputes. His governments invested in military equipment and economic measures designed to pull Romania out of the global depression. After 1945, as the country lurched violently off course, Tătărescu returned to the fore as Deputy President of the Council and Foreign Minister in Petru Groza's government, leading the Romanian delegation at the Paris Peace Conference in 1946. It was his last act of any scale before history turned against him.
The Pianist Who Brought Brâncuși Home
If the villa has a soul, it belongs to Arethia Tătărescu. Born on 16 September 1889 in Bucharest and educated in Belgium at the Royal Conservatory in Brussels, she was a pianist and music teacher, but also a genuine cultural impresario. As president of the National League of Women from Gorj, it was she who, in 1935, commissioned the monumental ensemble at Târgu Jiu and called Constantin Brâncuși to work on it — guided by Milița Petrașcu, Brâncuși's favourite pupil and the sculptor who recommended him for the project.
Milița Petrașcu also left her mark on the house on Polonă Street. The stone bench in the courtyard is itself a sculpture — an entirely hand-carved piece, with bas-reliefs and a lion's head on one support — while the salon fireplace is equally a carved work, its motifs echoing the Brâncuși language of Târgu Jiu. The brass garden door, decorated with the royal thistles of Queen Marie, is also attributed to her. In 2026, the 150th anniversary of Brâncuși's birth, these pieces turn a café courtyard into a quiet node of the Brâncuși network.
April 1950: The House Loses Its Owner
The end of the estate life came in a single morning. On 20 April 1950, Gheorghe Tătărescu was arrested by the communist authorities and the residence was confiscated. Mia Groza — daughter of Petru Groza, head of the first communist government — moved into the house in the family's place, an irony of history that the walls registered in silence.
Half a century of anonymity followed. The house was not demolished, yet it no longer spoke: too present to disappear, too uncomfortable to mention. The furniture, paintings and rare pieces survived an era in which interwar elegance had become, overnight, a suspect word. It is precisely this long silence that explains why its rediscovery today carries the taste of a story from which the dust has been brushed away.
What Remained and What Returned
The house's renaissance has unfolded under the name EkoGroup Vila, after a restoration that pursued truth rather than effect. The interiors now hold works of art valued at over two million euros — paintings and period furniture — alongside objects with their own biography: the chandeliers from Prince Paul's collection, restored piece by piece; Minister Constantin Argetoianu's desk, dated 1780; and a library that preserves a 1938 Bible. Doors and walls conceal an entire symbolic bestiary — Pegasus, peacock, the emblems of the Romanian Principalities and a door handle shaped as a Phoenix, the fittingly-chosen symbol for a house that has been reborn. EkoGroup Vila is part of the EkoGroup ecosystem, which has returned it to the public.
The most vivid chapter, however, is written outside, in the garden. That is where Art Deco Café operates — the speciality coffee shop that has moved the story from display case to porcelain cup: coffee from Italian roaster Caffè Vergnano 1882, tables in the shade of the linden trees and access to a courtyard that ambassadors once traversed. You can browse the Art Deco Café menu and sit on the very bench signed by Milița Petrașcu, in the front courtyard of the villa.
A Century of Elegance, Open to the Public
Rarely can a prime minister's history be visited from a chair. The history of Casa Tătărescu is one of those exceptions: a century of elegance that has not ended, but merely changed its guests. For those who want the context as well as the atmosphere, a guided tour of the house — the salons, the chandeliers, the Argetoianu desk and the works by Milița Petrașcu — is available for 79 lei, with a speciality coffee on the house.
Casa Tătărescu is at 19 Polonă Street, Sector 1, Bucharest. Tour bookings and details: 0771 303 303 or office@ekogroup.ro; the full coffee list is always available in the café menu, and daily courtyard life can be followed on Instagram, TikTok and YouTube. The rest — light through the lindens, the stillness of old walls, the story — must be received in person.